:thumb216642320:
Felicitari Castigatorilor 
DependentA fost,
Cândva,
Sau nu a fost?
Undeva,
Dă-mi drogul meu înapoi,
Dependenţa mea te cheamă,
Ţigara de foi,
Şi vodca strecurată prin vamă,
Spune-mi, şopteşte-mi, urlă-mi în cap,
Dar lasă indiferenţa,
Degeaba privesc la tine şi tac,
Urlă în mine dependenţa,
Sunt patetic, drogat, dependent,
Viaţa trece pe lângă noi,
Caută tărâmuri noi,
Timpul trece încet şi lent,
Gri e fumul în care te pierzi,
Casetă veche de muzică,
Mă uit absent pe pereti fiindcă,
Gri e fumul în care te pierzi,
A fost,
Cândva,
Undeva,
Sau nu a fost?
Nicăieri...
Cad lacrimi de inger din cerCad lacrimi de înger din cer
pe bucăţi de aer carbonizat
pe care încerc să le diger
sub albastru cer eternizat.
Cerul totu-i o flamă,
haină potrivită pentru-o damă,
doar că dama aceea se îneacă
cu bucăţi de aer carbonizat.
Pământul negru se face roşu sub tâlpile mele,
dar e potrivnic de rece.
Din cer cad mândre, moarte stele
şi timpul grabnic în clepsidre trece.
Pământul se surpă şi scufundă
şi apă, şi oameni şi stele.
Doar eu mă mai ascund printre ele
şi visez la aripi de pasăre blândă.
Dar nimic nu apare,
când totul dispare
şi doar cad lacrimi de înger.
eu stiu ce vreau..În acest moment mi-aş dori să existe un serviciu de urgenţă şi pentru inimi. De fiecare dată când cineva are inima frântă, o ambulanţă să vină repede şi un doctoriţă blondă cu ochii albaştri să iţi trateze inima doar cu o atingere..
- Ţie nu îţi plac blodele, mi-am zis. Bun, pe lângă visător şi naiv mai sunt şi nebun, vorbesc cu mine însumi. Sunt un visătoare nebun şi naiv, de fapt, şi atâta timp cât asta mă face pe mine fericit, chiar nu îmi pasă. Restul sunt doar o gloată de oameni ce au uitat să se bucure de viaţă..
Şi totuşi, mi-am dat seama că undeva trebuie să existe o ‚ea'. Dar nu orice fel de ‚ea'. Am renunţat să mai caut prinţese abia ieşite din basme, fetele rele din romanele poliţiste sau pur şi simplu genul t
durere, singuratate si dragostSi doare.. si doare si as vrea sa admit ca nu mai doare, dar doare atat de tare incat durerea insasi imi atrage atentia ca ma doare.
Ea...m-a parasit. Ne-am despartit. De fapt, asa s-a intamplat in majoritatea relatiilor mele. Totul incepea 'odata ca niciodata', cand eram tarat nu intr-o lume cu zmei, ci intr-o lume in care stiam ca nu am loc decat eu si ea. Totul parea...perfect, ca si cum un basm ar fi luat viata si s-ar fi transformat in lumea noastra. Apoi vine furtuna; ea imi spune ca nu mai putem continua, ca nu e ceea ce si-a dorit si ca sunt baiat bun, si nu vrea sa sufar, dar e mai bine asa pentru amandoi.
Eu.. acum sunt singur. Si doare. M-am saturat sa ies pe strada sa privesc oamenii, cand stiu ca bratele mele s-au racit si buzele mi s-au uscat. Si dupa ce ea m-a parasit am continuat sa sper ca intr-o zi se va intoarce, spunandu-mi ca a gresit si ca nicaieri nu a gasit unul care sa o iubeasca la fel de copilareste ca si mine, iar eu ca un fraier as fi iertat-o. Dar lemnul u
enjoy and faaaaavvvv! 
:thumb152362494:
:thumb150695705: :thumb152722921: 
